Cum la început de an suntem setați să ne facem fel de fel de rezoluții, eu mi-am propus să vizitez în Lisabona. Așa că nu am mai stat pe gânduri și la începutul lunii februarie am ajuns în acest oraș cald, la propriu și la figurat. Am mers mult pe jos, am râs, am savurat câteva pahare de vinho verde și am întrecut limita cu pasteis de nata.
Am aterizat seara, în jurul orei 6 și, la recomandarea unui prieten, am fost să mâncăm la Maria Catita. E un restaurant micuț, cu un aspect tradițional. Mâncarea este cu specific pescăresc, foarte bună.
A doua zi de dimineață am mers în Praca do Comercio, fiind weekend și încă devreme, nu era aglomerat. Ceea ce ne-a bucurat. Am observat că cei de acolo încep să se dezmeticească cam după ora 12:00. Însă restaurantele sunt deschise până mai târziu. Și acum ne pare rău că nu am asistat la un concert de fado.
Am urcat apoi spre Castelul St. Jorge. Lângă intrare este un magazin micuț unde se vând pastel de bacalhau. Trebuie să le încercați, costă 4 euro și sunt delicioase.
Biletul de intrare pentru castel este 10 de euro pentru persoanele cu vârste de peste 25 de ani.
Acesta este una dintre atracțiile de top a Lisabonei, situat în vârful celui mai înalt deal din Lisabona, așa că priveliștea pe care o oferă este de neuitat.
Din ce am citit pe diferite site-uri, se pare că una dintre camerele castelului era folosită de Vasco da Gama atunci când acesta venea în Lisabona după încheierea călătoriilor sale pe mare.
Dacă aveți de gând să-l vizitați trebuie să știți că sunt câteva scări de urcat, scări destul de înalte. Însă un pic de cardio nu strică niciodată.
În incinta castelului vă puteți întâlni cu păunii care se relaxează fără nicio grijă pe ziduri și cu pisicile care stau tolănite în bătaia razelor soarelui.
Elevator do Santa Justa
De la castel până aici am făcut aproximativ 10 minute. Și încă 10 minute am stat la coadă. Fiind coada destul de mare, după cele 10 minute de stat, am decis că e mai bine să mergem să vizităm alte puncte. Din cele trei zile petrecute în Lisabona, pot spune că aproape în fiecare zi am văzut că erau destul de mulți oameni care stăteau la coadă la acest lift. Probabil priveliștea de sus merită timpul de așteptare, însă noi nu am avut răbdare.
Cartierul Alfama
Unul dintre locurile mele preferate. Străduțe înguste, muzică fado și clădiri colorate cu sârme pe care erau întinse cearșeafuri albe. Din tot acest peisaj nu puteau lipsi tramvaiele, în special tramvaiul 28, cu care am și mers câteva stații, iar apoi am luat-o la pas pe străduțe. De la atâta plimbat ni s-a făcut foame, așa că am luat prânzul la Oprego. Un loc retras, însă plin de oameni. Am prins o măsuță pe care am plasat strategic, un pahar mare de sangria, bere și tapas.
Bairo Alto
Aici am ajuns spre seară, exact când începea agitația. Este o zonă centrală, animată. Am intrat în câteva magazine, însă nu am cumpărat nimic. Așadar, dacă vreți să vă faceți numărul de pași, vă invit la o plimbare în acest district.
Avenida da Liberdade (Bulevardul Libertății)
Cred ca am mers pe acest bulevard de vreo 4-5 ori, pe o parte și pe cealaltă, atât seara cât și pe timpul zilei. Mi s-a părut că seamănă cu celebrul bulevard Champs Elysees din Paris, având același concept, doar că e mult mai liniștit. Despre Avenida da Liberdade se spune că ar fi una dintre cele mai scumpe străzi comerciale din Europa, cu o lungime de 1.1 km.
Parcul Eduard VII
La capătul bulevardului, am dat de Parcul Eduard VII, cu o suprafață de 26 de hectare. Aici puteți lua bilete pentru busurile de tip hop on, hop off, unde prețul unui bilet începe de la vreo 15 euro, dar crește în funcție de traseul pe care îl urmați. De asemenea, la intrare în parc puteți închiria trotinete electrice sau biciclete.
Noi doar ne-am aseșzat pe o bancă și am admirat peisajul.
Funicular da Gloria
Am trecut pe lângă el într-o seară, l-am pozat și l-am pus pe instagram. Însă parcă nu era suficient. Așa că a doua zi ne-am întors și am decis să ne urcăm în el, mai ales că nu mai fusesem cu un funicular până atunci. Prețul unui bilet este de 3,80 euro dus-întors. Iar călătoria cred că a durat în jur de 4-5 minute. Am prins loc, m-am ridicat să fac câteva poze și deja trebuia să mă dau jos. Cam atât de rapidă a fost urcarea.
Funicularul face parte din sistemul de transport public de suprafață al orașului. Acesta este al doilea cel mai vechi ascensor și cel mai preferat de către turiști.
Torre de Belem
Atunci când ne-am întrebat prietenii ce nu trebuie să ratam în Lisabona, Turnul din Belem a fost printre primele recomandări. Am ajuns aici cu tramvaiul 15E, iar biletele le-am luat din tramvai, ceea ce mi s-a părut foarte practic. Cred că am avut de mers vreo 15 stații, dar am ajuns destul de repede.
Nu am vizitat turnul pe interior, însă alături de ceilalți turiști am stat pe scările din fața lui și am admirat apusul de soare.
Acesta face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Zbor și cazare
Am zburat cu Wizzair, un zbor direct, de 4 ore. Tot la recomandarea unor prieteni, am ales să stăm la Living Lixboa Apartaments situat în centrul Lisabonei. De acolo am ajuns pe jos la Castelul St.Jorge, Elevator do Santa Justa, Praca do Comercio, Bairo Alto și Avenida do Liberdade.
Șiii neapărat să încercați pasteis de nata!! Sunt un must. Alături de vinho verde și sangria.
Ah, am ajuns și la pizzeria lui Jamie Oliver, un loc cochet, cu pizza buna:D. Nu era trecută pe listă, însă în timp ce ne plimbam, ne-a ieșit în cale și am zis să nu ratăm.
Pe data viitoare,
pebune.blog